Despre gaura de la covrig

5 februarie 2007

Cu mac, cu sare, cu susan ,  acel cerc din f?in? rumenit? m? face s? salivez de cte ori simt cel mai palid miros susceptibil s? apar?in? unei covrig?rii. Nu cost? mult. Niciodat? n-a costat mult. E mncarea s?racului dar nici boga?ii nu se dau n l?turi. ngra??. Covrigul ngra??, nu gaura. Rolul g?urii nu poate fi definit clar. Ea este acolo  fiindc? trebuie s? fie. EA este ns??i crea?ia covrigului. Atunci cnd minile brutarului mpreuneaz? ?i r?sucesc micul sul de coc?, se na?te EA, gaura covrigului. Practic, un NIMIC, o form? efemer? care tr?ie?te att ct hot?r??te foamea clientului. Dac? studiezi atent un mnc?tor de covrigi , observi c? pofta cu care se arunc? asupra acelui inel de f?in? nu d? nici o ?ans? g?urii. Ea pur ?i simplu are rolul unic de a ne ar?ta covrigul. Dac? nu ar fi ea, gaura, noi nu am mai putea s? ?inem acel covrig. Gaura covrigului este ESEN?A lui, motivul existen?ei sale, cum am spus, efemere. Gaura nu are nici gust, nici miros. Dar are spirit, fiindc? este o form?. Gaura,prin excelen??, este rotund?. O form? geometric?, un cerc banal. Fiecare dintre acele g?uri care se nasc, cu miile, n fiecare or?, prin covrig?rii anonime ne?tiute de nimeni, moare f?r? s? fie n?eleas?. E un blestem. Ea, gaura, se bazeaz? pe covrigul ei, are ncredere n el, ?i cu toate astea tr?iesc mpreun? acela?i sfr?it. Nici covrigul ?i nici gaura lui nu au putere s? se opun?. Se nasc ?i mor mpreun?.


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X